Şcoala MIHAI EMINESCU Ighiu

  Începând din luna octombrie 2006, Şcoala cu clasele I-VIII Ighiu pictura Eminescus-a aşezat sub îndrumarea spirituală a lui Mihai Eminescu. Cu greu ne-am găsit, căci nu l-am cunoscut la adevărata valoare umană. Oameni de bine ni l-au adus mai aproape, ne-au spus că a trecut şi a dormit o noapte în localitatea noastră, la o vârstă de elev, 17 ani. 

  Abia după acest "botez" am realizat că e greu de stat în proximitatea unui geniu. Nu ne vom putea ridica aşa de sus, dar măcar el va vedea că ne-am străduit cât de mult am putut. 

  Din păcate este mult mai cunoscut Eminescu- poetul. De aceea noi vom încerca să aducem la lumină alte calităţi ale sale, mai puţin abordate. 

  Vom afla astfel că şi el a plătit pentru dragostea de semeni, de românii dinafara României de atunci, adică pentru noi, cei din Transilvania, Bucovina şi ceilalţi fraţi întru limbă ...

 Împlinire
               15 ianuarie 2009
Cobori în jos, Luceafăr sfânt,
Te cheamă România;
Rămâi aicea pe pământ,
Căci te iubește glia. 

Să vezi cum țara ta de dor,
Şi-a câștigat renume,
Un bun și falnic viitor;
O știe-ntreaga lume. 

Cum oropsiții proletari,
Au devenit stăpâni,
Copii harnici de plugari,
Sunt cei mai buni români. 

Pe lângă plopii fără soț
Zadarnic vei mai trece;
Căci au plecat vecinii toți,
Iar geamu-i trist și rece. 

Pe deal, în serile de mai,
Nu mai auzi talanga;
Doar teiul într-un colț de rai
Își mișcă încă creanga 

În lacul limpede și pur,
Se scald-a bolții stele
Iar nuferii de primprejur,
Privesc vrăjiți la ele. 

Să vezi acum luceafăr blând,
Cum mii de Cătălina,
Ies noaptea, cerul cercetând;
Te caută pe tine. 

Azi toți acei ce-au adoptat
Nepieritoru-ți nume,
Sărbătoresc, cu gând curat
Venirea ta pe lume. 

Te așteptăm luceafăr viu
Cu inima curată,
Să strălucești și la Ighiu,
La fel ca altădată. 
                                Costea Nicolae, Ighiel

Opinii despre Eminescu...

- Poate fi Eminescu un model uman si literar?

- Da, şi putem lega lucrul acesta cu ceea ce discutam înainte. Poate un alt motiv de contestare este tocmai că Eminescu este un model uman perfect. Eminescu nu a făcut niciodată un compromis. Un exemplu în acest sens este atitudinea sa faţa de războiul din 1877. Atunci când toata ţara era cuprinsă de patriotism, el, fiind un mare patriot, a considerat că alianţa cu ruşii este extraordinar de periculoasă, cum s-a şi dovedit, fiindcă dupa război ruşii ne-au luat trei judeşe din sudul Basarabiei: Ismail, Cahul, Bolgrad. Eminescu a surprins de la început pericolul acestei alianţe şi, deşi mare patriot, nu a scris nici o poezie, nu a lăudat cu nimic războiul contemporan cu el. Deci, el nu a acceptat compromisuri sub nici o formă, nici cu colegii de partid, nici cu adversarii, iar in viaţa de toate zilele, a fost de o corectitudine cu totul şi cu totul extraordinară. Or, noi, care trăim momentul de după 1989 şi am văzut cum sute de scriitori români, unii chiar foarte mari, precum Sadoveanu, Călinescu, Camil Petrescu, au făcut atâtea compromisuri faţa de puterea comunistă, sigur imaginea lui Eminescu este o mustrare permanenta pentru foarte mulţi dintre scriitorii români care şi-au schimbat concepţiile cum îşi schimbă cămaşile.

- De ce unii îl contestă?

- Trebuie să precizăm că acei care îl contestă sunt foarte puţini la număr. Cei frustraţi, cei care nu au reuşit să se realizeze literar, au impresia că, datorită faptului că lui Eminescu i se acorda atât de multă importantă, nu li se acordă lor. E un fel de invidie personală de cea mai joasă speţă. Contestările pleacă în mod general din altă parte, datorită articolelor lui politice, datorită operei sale politice, care cuprinde peste 2.000 de pagini şi este extraordinar de interesantă. El era ideologul Partidului Conservator, însă nu s-a sfiit să-şi critice şi colegii de partid, deşi critica sa se îndrepta în special împotriva adversarilor politici, adică a liberalilor. Eminescu a trăit o perioadă asemănatoare cu cea pe care o trăim noi astăzi, perioada instalării capitalismului în forma sa sălbatică. Majoritatea celor care întreprindeau afaceri erau evrei. Eminescu are articole împotriva lor. De fapt, nu era vorba de faptul că erau evrei, el nu avea nimic împotriva lor ca oameni, dovadă că a avut foarte mulţi prieteni evrei, nici împotriva religiei sau a culturii lor. Însă, îl deranjau unele aspecte economice pe care le promovau. Eminescu, fiind un tradiţionalist, a fost împotriva formelor brutale, agresive de capitalism, aşa cum le cunoaştem şi astăzi. Mai târziu, a fost considerat precursor al mişcării legionare, care l-a considerat un întemeietor al lor, alături de haiducie şi de răscoala din 1907. Din aceste motive, el este atacat şi astăzi, datorită atitudinii sale politice. Din punct de vedere al valorii sale artistice, nimeni nu poate să-l conteste. Sunt unele poezii cu mare răspândire populară, cum ar fi „Pe lângă plopii fără soţ“ sau „Mai am un singur dor“. Însă, aceasta nu-i scade deloc valoarea, cum încearcă unii să o facă. Faptul că el reuşeşte să fie înţeles şi de omul simplu, dar, în acelaşi timp, o parte a operei sale poate fi înţeleasă numai de oameni aplecaţi spre gândire, nu-i contesta cu nimic valoarea. O bună parte a operei sale a rămas în manuscris şi a fost publicată după moartea sa. E vorba de acele „Postume“, care ne dezvăluie un nou Eminescu. Deci, Eminescu nu se termină, nu se sfârşeşte, ci este o carte mereu deschisă. Manuscrisele sale ne oferă noi şi noi posibilităţi de interpretare. (Sursa: SANTINELA, nr. 13/2007 citat pe http://ro.altermedia.info/calendar/prima-valoare-nationala-este-eminescu_6065.html#more-6065)

 

Datoria şcolii

Mihai Eminescu, manuscrise: "Părerea mea individuală, în  care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România şi dintr-o parte şi dintr-alta e o politică necoaptă , căci  pentru adevărata şi deplina înţelegere a instituţiunilor noastre de azi ni trebuie o generaţiune ce - avem de-a o creşte de-acu 'nainte .Eu, las lumea ce merge deja ca să meargă cum 'i place dumisale — misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţărei e creşterea morală a generaţiunei tinere şi a generaţiunei ce va veni. Nu caut adepţi la ideea cea întâi , dar la cea de-a doua sufletul meu ţine cum ţine la el însuşi. " 

Legătură spre opera completă a lui Mihai Eminescu: http://eminescu.petar.ro/